Lipsa unui muzeu de artă contemporană în România în anii ’90 a constituit una dintre problemele abordate de curatoarea Ileana Pintilie în cercetările sale curatoriale. Pe fondul acestei dezbateri a luat naștere demersul ce a condus la realizarea expoziției intermedia Pământul (22-24 mai 1992) în spațiul Palatului Baroc din Timișoara, destinat viitorului Muzeu de Artă.
„Pământul a fost o expoziție intermedia și un event care au deschis calea pentru un grup de artiști să studieze și să experimenteze semnificațiile posibile ale acestui element natural fundamental. Pornind de la o invitație cu tentă ecologistă, venită de la un grup de artiști germani ce doreau să celebreze Ziua Pământului, artiștii români participanți la eveniment au găsit cu totul alte semnificații iar cercetările lor s-au îndreptat în direcții diferite.
Pământul s-a desfășurat timp de trei zile ca un fel de workshop, în care artiștii și-au adaptat conceptele la spațiul Palatului Baroc (..). În final, a existat un vernisaj pentru public care s-a putut plimba prin diferitele spații pentru a asista la unele acțiuni, a viziona filme video sau a intra în contact cu obiectele și instalațiile desfășurate pretutindeni. Astfel, pentru câteva zile, clădirea palatului (un șantier abandonat și aproape ruinat) a devenit un spațiu al artei, un fel de muzeu de artă contemporană încărcat de sensuri culturale.” (Ileana Pintilie)
Cu toate că ideea unei expoziții intermedia, de „artă neconvențională” a fost desconsiderată unanim la nivel instituțional, Pământul a pus, pentru prima oară în România, problema absenței instituțiilor culturale din peisajul artei contemporane și, după cum afirmă Pintilie, „a pregătit terenul pentru apariția festivalului” [Zona], a cărui primă ediție are loc în anul următor.
