„Situat în marginea de est a României, la 6 ore de București și 25 de minute de granița cu Republica Moldova (fosta Uniune Sovietică), ocolit de investitorii strategici occidentali și fără a avea un aeroport internațional, orașul Iași trăiește izolat într-o periferie geografico-economică, fapt care influențează și contextul cultural al locului, dominat de un tradiționalism academic și un paseism neproductiv.
Coincidența a făcut ca, în ziua deschiderii festivalului PERIFERIC 3, să fie inaugurat și sediul primei bănci străine din Iași, Banca Turco-Română. Se pare că trenul integrării noastre europene oprește mai întâi în halta turcească. Pe cât este de plăcut să trăiești în acest oraș, pe atât de dificil este să faci artă contemporană în lipsa unei infrastructuri care să o promoveze cu profesionalism.
PERIFERIC 3 a fost conceput ca o manifestare care să colecteze atitudini artistice legate de relația „margine-centru” și, dacă la primele două ediții organizate la Centrul Cultural Francez din Iași a fost ales genul artistic (încă) periferic la noi: performance, anul acesta strategia curatorială s-a axat pe identificarea unor noi spații pentru expoziții. Astfel, pe lângă deja tradiționalele sesiuni de performance de la Centrul Cultural Francez, s-au introdus în circuit spațiul alternativ al Băii Turcești și cel oficial al Muzeului de Artă din Palatul Culturii. În virtutea aceleiași politici, numărul artiștilor (români și străini) invitați a fost mai mare ca în anii precedenți și au fost pentru prima oară acceptate și proiecte studențești.” (Prezentare de pe site-ul periferic.org, indexat în Internet Archive. Link waybackmachine)
„Instalațiile și intervențiile din Baia Turcească, grupate în expoziția „Abur”, au pus artiștii la o dublă încercare: bugetul limitat, respectiv monumentalitatea seducătoare (și picturală) a spațiului. Rezultatul a fost o expoziție „site-specific”, lucrările predominant minimale subordonându-se vizual spațiului și „dominându-l” într-un sens ideatic (abur fizic – abur spiritual). Cred că Baia Turcească ar putea deveni în viitor un loc alternativ pentru expoziții și dezbateri privind arta contemporană, un „space run by artists” care, cu un suport financiar nu prea mare, ar putea asigura rezidențe pentru artiști români și străini.
Expoziția „Corespondențe” din aripa de artă contemporană din Palatul Culturii a „suprapus” instalațiile artiștilor peste spațiul și mentalitățile Muzeului de Artă. Atât expoziția, cât și simpozionul teoretic organizat cu acest prilej au arătat că, în România, procesul de redefinire a relației Muzeu–Artă contemporană este unul complex și de durată, presupunând schimbarea mentalității privitoare la tezaurizarea artei contemporane, cât și înființarea unui departament nou care să se ocupe serios de acest lucru.
După cea de-a treia ediție a PERIFERIC-ului, se pot trage câteva concluzii. După trei ediții, manifestarea și-a câștigat un public format din artiști și studenți, dar și din alți tineri intelectuali, o bună parte dintre aceștia apropiindu-se de arta contemporană prin intermediul festivalului. De asemenea, PERIFERIC-ul a fost un „element de coagulare” pentru tinerii intelectuali ieșeni, creând o anumită solidaritate de generație necesară în contextul cultural local.
Alături de instituțiile și fundațiile care, de obicei, susțin arta contemporană (CIAC București, FSD România, Pro Helvetia, CCF Iași), pentru prima dată festivalul a primit un sprijin financiar din partea instituțiilor culturale oficiale (Ministerul Culturii, Palatul Culturii Iași). Organizatorii, neavând putere economică sau politică și fiind în afara sistemului sau ocupând poziții fragile în cadrul acestuia, vor trebui să ducă o politică ingenioasă de mediatizare și strângere de fonduri în scopul asigurării continuității festivalului.
Dacă încercăm să privim impactul manifestării în afara spațiului românesc, atunci ar fi interesant de analizat dacă modelul CENTRU UNIC – MARGINE (PERIFERIE), generator de complexe, este singurul care ar trebui luat în seamă. Poate că, în contextul globalizării și al noilor mijloace de comunicare (deci al transferului informației), un alt model mai dinamic, cu mai multe centre și cu margini variabile, ar fi mai aproape de spiritul timpului pe care îl trăim. În acest caz, ideea de a CONECTA periferii (culturale, geografice, politice, economice…) ar putea fi conceptul ce ar sta la baza organizării edițiilor viitoare ale PERIFERIC-ului.”
(Prezentare de pe site-ul periferic.org, indexat în Internet Archive. Link waybackmachine)
