Expoziția Filocalia mai este cunoscută și ca Prolog VI, dintr-o serie inițiată de grupul Prolog format în 1985 din artiştii Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paştina, Cristian Paraschiv şi Mihai Sârbulescu, cărora li se va alătura și Ion Grigorescu. Organizată în 1990 de Alexandra Titu şi Sorin Dumitrescu, expoziția aducea împreună elemente de frescă bisericească – din bisericile demolate de către regimul lui Ceaușescu în București la sfârșitul anilor ’80 -, lucrări de pictură din generații diferite și abordări contemporane care recuperau într-o anumită măsură un neo-bizantinism sau (neo)ortodoxism cu experimente de studiu în natură, dar conotate religios. Acest aspect revine ca referință și mai târziu, când Titu notează în raport cu practicile grupului Prolog că „peisajul este acum investit cu funcția icoanei, este chip revelat al armoniei divine.”(1997)
În acest context și alăturări, un aspect care rămâne încă discutat au fost discursurile de deschidere ținute de episcopul-vicar Daniel Ciobotea (actualul patriarh Daniel) şi părintele Galeriu, precum și numărul mare de preoți ortodocși prezenți. Deschiderea a creat o serie de reacții: pe de-o parte legate de raportarea la dogma bisericească; pe de altă parte, cum poate fi înțeleasă această disidență anterior voalat religioasă în contextul instabil politic al anilor ’90.
Simona Dumitriu observă mai ales că textul Alexandrei Titu, „Arta şi resacralizarea lumii” plasează și direcționează la rândul său expoziţia „ca pe o reîntoarcere spre sacru, o recuperare a sacrului cu modalităţile artei contemporane la anumite niveluri naivă, la alte niveluri critică, în cadrul unui demers de sinteză care să reziste faţă de ceea ce autoarea numeşte actuala criză de valori” – un demers care de altfel, rămâne prins în termeni programatici. (p.180)
Lista artiștilor indexată nu este completă.
